De vorbă cu Mădă

               Buna tuturor! Imi cer scuze ca nu am putut posta ieri, programul meu a fost putin cam incarcat.               Azi va scriu penultima parte din povestea micutului nostru,insa voi continua anul viitor dupa ce vom avea ce-a de-a doua operatie.              Da, avem un copil puternic, care zambeste mereu,este pozitiv si are un ras molipsitor, cine l-a auzit macar o data razand stie despre ce vorbesc. In timp ce eram in spital la Timisoara ,Anthony a contactat virusul rotavirus, stiti ca anul trecut se tot vorbea despre el si despre cazuri in care au si murit copii. Noi nu am stiut acest lucru, deoarece copilul parea sanatos clinic si din cate am inteles mai apoi acest virus debuteaza dupa 3-7 zile de cand a fost contactat. Am primit ok-ul din partea medicilor ca putem sa mergem acasa, trebuia doar sa asteptam sa i se scoata firele lui bebe, iar ca sa ii fie scoase trebuia sa il anestezieze din nou.        Asa arata bebe imediat dupa ce i s-au scos firele si furtunasul

           Buna tuturor, ce faceti, sunteti bine? Astazi am revenit cu partea a treia din povestea lui Anthony, sper sa o cititi cu la fel de mult drag si interes cum le-ati citit si pe cele dinainte.            Prima zi dupa operatie, n-am dormit deloc azi noapte,dupa cum va spuneam ,am facut patrula pe holul spitalului, Anthony a plans intr-una, de durere cu siguranta... E tot umflat la fata si arata ciudat, asa se intampla dupa operatie cica..Sa nu mai zic de voce, ca nu mai are deloc , e ragusit saracutul. Respectam orele de tratament , deocamdata vin asistentele la noi sa i-l faca ,acum Antho are perfuzie cu glucoza ,ceea ce ne impiedica sa mai mergem la locul lui preferat si asta nu ii place deloc ....Adoarme vreo jumatate de ora la un moment dat, la mine pe picioare, apoi vine asistenta zapacita la baietelul care era cu noi in salon si il trezeste, bineinteles, are ditamai gura, cica ii ajunge cat a dormit, lasa ca doarme la noapte.... Nu am puterea sa ma cert cu ea, imi pastre

       Buna din nou, dupa cum v-am promis am revenit cu o alta parte din povestea noastra.Sincera sa fiu nici nu stiu cu ce sa incep, pentru ca sunt atat de multe lucruri de spus... Inainte de operatie am mers la un control cu bebe la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Louis Țurcanu, unde ne-am intalnit cu domnul Prof. univ. dr. Eugen Boia, șeful Clinicii de Chirurgie Pediatrică, acolo dansul ne-a dat cateva detalii despre ceea ce urma sa se intample cu bebe in momentul operatiei. Pe atunci Antho nu avea nici macar o luna asa ca ni s-a spus ca trebuie sa asteptam ca bebe sa implineasca 3-4 luni si mai apoi sa ne pregatim pentru operatie. Zis si facut! Lunile au trecut atat de repede, desi nu voiam acest lucru, inca nu ne simteam pregatiti.                 Acesta este copilasul nostru minunat inainte de marea schimbare, in continuare va voi vorbi despre ceea ce asteapta toata lumea, cel mai probabil.     Este luni,14 ianuarie 2019, am plecat catre Timisoara, drumul pare a

    Buna tuturor ! Pentru cei care nu ma cunosc, eu sunt Mada! M-am hotarat, in sfarsit, sa scriu despre povestea micutului nostru. A trecut un an si 2 luni (aproape) de cand tot zic ca voi incepe aceasta serie ,spun serie pentru ca vor fi mai multe parti din acest blog. Deci, sa trecem la treaba!     Totul a inceput intr-o zi de toamna,mai exact pe data de 18.09.2018, cand dupa lungi asteptari  avea sa se nasca ce-a de-a doua minune din viata noastra.     Este marti, cezariana mea este programata si urmeaza sa nasc, dupa toate acele pregatiri ajung in sfarsit in sala de operatie. Drumul catre sala m-a facut sa ma simt ca intr-un sector strict secret , intuneric. usa in usa si iar o alta usita, zici ca avea cineva de gand sa ne fure si trebuia sa stam ascunse. Hai ca m-am lungit! Ajung in sala,dupa ce au loc procedurile necesare intram cu adevarat in paine, in timp ce ma tinea asistenta de vorba iar doctoritele se amuzau pe seama mea ca am 0% grasime pe burtica, timpul zboara si il