Povestea lui Anthony (Partea III)
Buna tuturor, ce faceti, sunteti bine? Astazi am revenit cu partea a treia din povestea lui Anthony, sper sa o cititi cu la fel de mult drag si interes cum le-ati citit si pe cele dinainte.
Prima zi dupa operatie, n-am dormit deloc azi noapte,dupa cum va spuneam ,am facut patrula pe holul spitalului, Anthony a plans intr-una, de durere cu siguranta... E tot umflat la fata si arata ciudat, asa se intampla dupa operatie cica..Sa nu mai zic de voce, ca nu mai are deloc , e ragusit saracutul. Respectam orele de tratament , deocamdata vin asistentele la noi sa i-l faca ,acum Antho are perfuzie cu glucoza ,ceea ce ne impiedica sa mai mergem la locul lui preferat si asta nu ii place deloc ....Adoarme vreo jumatate de ora la un moment dat, la mine pe picioare, apoi vine asistenta zapacita la baietelul care era cu noi in salon si il trezeste, bineinteles, are ditamai gura, cica ii ajunge cat a dormit, lasa ca doarme la noapte.... Nu am puterea sa ma cert cu ea, imi pastrez energia pentru copil si pentru noaptea ce vine pentru ca nu voi dormi nici de data aceasta....sunt mai multumita daca doarme el si de obicei imi adoarme in brate asa ca raman cu el pe scaunul din hol si imi trag sufletul putin. Imaginati-va cum e sa nu dormi doua nopti la rand si nici ziua sa nu te poti odihni , o iei putin razna, sa iti mai auzi si copilasul plangand si tu sa nu ai puterea sa ii faci nimic , este cireasa de pe tort. Spre dimineata, pe la 5 jumate, ma rog sa adoarma macar 10 minute...Bebe a dormit vreo 45 de minute, cu mine alaturi, nu imi venea sa cred ...In toata zarva aia nu am mai auzit nimic, iar asistentele stiind ca nu am dormit ne-au mai lasat vreo 15 minute peste ora tratamentului.
Programul este acelasi , vizita medicilor de dimineata, antibioticul si mai apoi calmantul (nu mai stiu exact orele) iar apoi mergem la aspirat si la pansat..Imagini horror pentru o mama!
Nu stiu voi, dar eu nu suportam in primele 2 zile sa vad cum i se atinge cusatura, apoi m-am ambitionat sa fiu puternica pentru el si sa ii stau alaturi in orice moment. Pansamentul nu il schimba decat medicul curant / cel care l-a operat , in cazul nostru doamna Corina, sau medicul rezident, cum si la noi s-a intamplat o data ca d-na dr sa aiba o urgenta la ora la care trebuia sa i se schimbe pansamentul lui bebe, asa ca domnisoara Denisa i-a tinut locul. Dupa ce stateam in jur de 5 minute la aerosol mergeam cu bebe la aspirat, sa va descriu oare ? I se punea mult ser in nasuc si mai apoi i se introducea un furtunas, identic cu cel pe care il hraneam, in fiecare nara cat mai adanc posibil ca sa il curete de mucus si de sangele care se strangea acolo....iesea saracutul mai ciuruit decat a intrat pentru ca foarte putine asistente ascultau cand le spuneam ca nara dreapta este foarte ingusta si plus de asta se curbeaza brusc la stanga si trebuie sa fi foarte atent ca altfel ii rupi pielita si dupa ce ca el avea cusaturi si in nas si i le atingeau nu puteau sa se minte mai atent ca sa nu il loveasca ...Am avut parte si de cateva asistente dragute, una dintre ele ii zicea ca ii mananca "caltabosii" , adica piciorusele lui grasane, alteia ii era drag de el pentru ca cica seamana cu o fetita si e foarte frumos, iar o alta intr-o noapte l-a plimbat pe hol ca sa ma pot odihni eu macar 10 minute, nu stiu cum as putea sa le multumesc ca au fost dragute si si-au pastrat omenia fara a le baga ''ciocolata'' in buzunar. Imi explicau ce si cum trebuie sa fac intr-un mod atat de frumos, asa cum ar fi trebuit sa o faca si celelalte.....
Poza de mai sus este facuta la 4 zile dupa operatie....toate erau bune si frumoase, atat cat pot fi intr-un spital bineinteles. Bebe este din ce in ce mai vesel si gangureste intr-una, iar eu nu pot decat sa ma bucur....Noptile inca nu le dormim, poate 2 ore pe noapte dar imi e de ajuns cand il vad pe el ca zambeste.
Cum poti suflete sa zambesti chiar si in cele mai grele momente? Dupa 8 zile de la operatie el zambeste .Ce mi-as putea dori mai mult, in sfarsit pot si eu sa mananc....mancare ..ca zilele astea am trait cu dulciuri...Mancarea din spital este asa si asa...in unele zile este buna iar in altele buna de aruncat. Am uitat sa va spun ca pe sot l-am trimis acasa dupa 2 sau 3 zile, baiatului cel mare ii era dor de noi si am zis ca , chiar daca am si eu nevoie de el , copilul are nevoie mai mare...Sigur ma descurc! Nu? Mare greseala, am avut nevoie de el , mare nevoie ... Macar sa il fi vazut 5 minute si atat... Ma mai incuraja putin .
Cam atat pentru azi , ne revedem maine cu un nou articol. Daca ati ajuns pana aici va rog sa imi dati de stire. Eu va multumesc inca o data ca imi cititi articolele.
Prima zi dupa operatie, n-am dormit deloc azi noapte,dupa cum va spuneam ,am facut patrula pe holul spitalului, Anthony a plans intr-una, de durere cu siguranta... E tot umflat la fata si arata ciudat, asa se intampla dupa operatie cica..Sa nu mai zic de voce, ca nu mai are deloc , e ragusit saracutul. Respectam orele de tratament , deocamdata vin asistentele la noi sa i-l faca ,acum Antho are perfuzie cu glucoza ,ceea ce ne impiedica sa mai mergem la locul lui preferat si asta nu ii place deloc ....Adoarme vreo jumatate de ora la un moment dat, la mine pe picioare, apoi vine asistenta zapacita la baietelul care era cu noi in salon si il trezeste, bineinteles, are ditamai gura, cica ii ajunge cat a dormit, lasa ca doarme la noapte.... Nu am puterea sa ma cert cu ea, imi pastrez energia pentru copil si pentru noaptea ce vine pentru ca nu voi dormi nici de data aceasta....sunt mai multumita daca doarme el si de obicei imi adoarme in brate asa ca raman cu el pe scaunul din hol si imi trag sufletul putin. Imaginati-va cum e sa nu dormi doua nopti la rand si nici ziua sa nu te poti odihni , o iei putin razna, sa iti mai auzi si copilasul plangand si tu sa nu ai puterea sa ii faci nimic , este cireasa de pe tort. Spre dimineata, pe la 5 jumate, ma rog sa adoarma macar 10 minute...Bebe a dormit vreo 45 de minute, cu mine alaturi, nu imi venea sa cred ...In toata zarva aia nu am mai auzit nimic, iar asistentele stiind ca nu am dormit ne-au mai lasat vreo 15 minute peste ora tratamentului.
Nu stiu voi, dar eu nu suportam in primele 2 zile sa vad cum i se atinge cusatura, apoi m-am ambitionat sa fiu puternica pentru el si sa ii stau alaturi in orice moment. Pansamentul nu il schimba decat medicul curant / cel care l-a operat , in cazul nostru doamna Corina, sau medicul rezident, cum si la noi s-a intamplat o data ca d-na dr sa aiba o urgenta la ora la care trebuia sa i se schimbe pansamentul lui bebe, asa ca domnisoara Denisa i-a tinut locul. Dupa ce stateam in jur de 5 minute la aerosol mergeam cu bebe la aspirat, sa va descriu oare ? I se punea mult ser in nasuc si mai apoi i se introducea un furtunas, identic cu cel pe care il hraneam, in fiecare nara cat mai adanc posibil ca sa il curete de mucus si de sangele care se strangea acolo....iesea saracutul mai ciuruit decat a intrat pentru ca foarte putine asistente ascultau cand le spuneam ca nara dreapta este foarte ingusta si plus de asta se curbeaza brusc la stanga si trebuie sa fi foarte atent ca altfel ii rupi pielita si dupa ce ca el avea cusaturi si in nas si i le atingeau nu puteau sa se minte mai atent ca sa nu il loveasca ...Am avut parte si de cateva asistente dragute, una dintre ele ii zicea ca ii mananca "caltabosii" , adica piciorusele lui grasane, alteia ii era drag de el pentru ca cica seamana cu o fetita si e foarte frumos, iar o alta intr-o noapte l-a plimbat pe hol ca sa ma pot odihni eu macar 10 minute, nu stiu cum as putea sa le multumesc ca au fost dragute si si-au pastrat omenia fara a le baga ''ciocolata'' in buzunar. Imi explicau ce si cum trebuie sa fac intr-un mod atat de frumos, asa cum ar fi trebuit sa o faca si celelalte.....
Cam atat pentru azi , ne revedem maine cu un nou articol. Daca ati ajuns pana aici va rog sa imi dati de stire. Eu va multumesc inca o data ca imi cititi articolele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu