Povestea lui Anthony-Gabriel (partea IV)

              Buna tuturor! Imi cer scuze ca nu am putut posta ieri, programul meu a fost putin cam incarcat.
              Azi va scriu penultima parte din povestea micutului nostru,insa voi continua anul viitor dupa ce vom avea ce-a de-a doua operatie.
             Da, avem un copil puternic, care zambeste mereu,este pozitiv si are un ras molipsitor, cine l-a auzit macar o data razand stie despre ce vorbesc. In timp ce eram in spital la Timisoara ,Anthony a contactat virusul rotavirus, stiti ca anul trecut se tot vorbea despre el si despre cazuri in care au si murit copii. Noi nu am stiut acest lucru, deoarece copilul parea sanatos clinic si din cate am inteles mai apoi acest virus debuteaza dupa 3-7 zile de cand a fost contactat. Am primit ok-ul din partea medicilor ca putem sa mergem acasa, trebuia doar sa asteptam sa i se scoata firele lui bebe, iar ca sa ii fie scoase trebuia sa il anestezieze din nou.

       Asa arata bebe imediat dupa ce i s-au scos firele si furtunasul din nas. Dragul de el a si adormit, singur chiar. In jurul orei 4 am pornit spre casa, ne astepta o noua aventura pentru ca bebe nu avea voie sa manance cu biberonul in urmatoarea luna si ganditi-va ca el se trezea noaptea ca sa manance ,cum sa ii dau lapte cu lingura pe timp de noapte, ca nu avea rabdare asa ca am improvizat ceva impreuna cu sotul. Am luat kit-ul pentru perfuzii si am bagat furtunasul acela pe o seringa pe care i-o introduceam in gurita si ii dadeam sa pape, fie lapte fie mancare, mai exact ceva cat mai lichid incat sa poata iesi pe furtun.

         Dupa vreo doua sau trei zile bebe a inceput sa vomite si sa faca diaree, numai bine manca linistit si dupa 1 minut vomita in jet, ceea ce nu e bine deloc insa nu stiam pe seama cui sa pun problema, ii schimbasem si laptele si ne-am gandit ca poate fi din cauza asta  asa ca nu ne-am speriat prea tare.. am mers cu el si la medic sa nu va faceti griji,unde ni s-a zis ca e bine..ni s-a dat vitamina c si biosept...a parut ca isi revine vreo doua zile dar deja vedeam ca nu mai ia in greutate asa ca am plecat cu el la urgente la noi in Severin... Mi-au zis ca e foarte deshidratat si ca trebuie neaparat sa ne internam cu el pentru ca e posibil sa aiba rotavirus... Am zis ca mor, nici nu apucasem sa ne revenim bine ca eram din nou in spital. I s-a luat iar sange si proba de scaun ca sa vada daca intr-adevar are acest virus.... Am trimis sotul inapoi acasa ca sa ne aduca ceva schimburi si ce ne mai trebuia prin spital si am asteptat analizele care nu au intarziat sa apara ....Testul a iesit pozitiv asa ca am intrat in carantina. Bebe era ca o leguna, era tot galben si nu mai avea pic de energie.A venit asistenta sefa cu ifosele de rigoare si a inceput sa zica , ca ea nu poate sa ii puna copilului astuia perfuzia ca are mana agitata in conditiile in care el nici nu mai misca. I-am zis sa plece si sa se intoarca dupa ce se linisteste (ea) sa ii puna copilului perfuzia asa cum trebuie. A venit si ea ''zambitoare '' dupa vreo 15 minute , timp in care eu am cautat-o si mi s-a zis sa nu mai ies asa cum vreau pe holuri ca imprastii virusul, asta fiind inainte ca eu sa aflu ca a iesit pozitiv ..

         I-au dat si ceva ca sa adoarma , nici macar nu am stiut ce ii dau pentru ca daca intrebam mi se spunea ca nu ii dau nimic ca sa ii faca rau, tot pentru binele lui ii dau...Aici in oras am avut parte de cele mai scarboase asistente...Eu le spuneam ca, copilul meu e operat de doua saptamani si ele ma intrebau de ce nu ii dau suzeta sa taca . In prima zi si prima noapte totul a fost ok cu bebe dar sambata si noaptea dinspre sambata si duminica a plans o gramada si atunci chiar ca nu mai stiam ce sa fac, plangeam si eu cu el, vizitele ne erau interzise asa ca nu avea cine sa mai stea cu el 5 minute sa imi trag sufletul....Sambata seara am clacat si va spun sincer ca am fost la un pas de depresie , ma omora gandul ca eu ca mama nu imi pot linisti copilul, nici eu nu stiu ce era in capul meu atunci..Nu am dus lipsa de suport din partea familiei, ma ajutau toti cum puteau dat fiind ca nici unul nu putea fi fizic langa mine si bebe. Am chemat-o pe soacra mea sa imi tina locul insa asistentele au zis ca nu o ajuta cu nimic si bebe inca manca prin futunul improvizat asa ca mi-am adunat si ultimele puteri si am zis ca mai rezist eu o noapte, bebe era mai bine asa ca daca doctorita imi dadea voie puteam sa plec duminica acasa.... A trecut si noaptea aia grea si ziua urmatoare am vorbit cu doctorita sa ne lase sa plecam iar ea mi-a spus ca daca analizele sunt bune suntem liberi. Analizele au fost bune, bebe inca avea lipsa mare de fier asa ca ni s-a prescris si din asta, pe langa multe alte medicamente. Mai jos va atasez doua imagini ca sa vedeti diferenta , prima este facuta cand bebe avea o saptamana si cealalta este de acum (1 an si 3 luni).

             Va multumesc inca o data ca imi cititi articolele. Stati aproape pentru ca in curand soseste ultima parte din acest ''sezon'' ca sa zic asa. Pana data viitoare, ramaneti cu bine!